Brexit? Mai bine rămâi, Perfidule Albion!
Articol apărut pe www.revista22.ro și pe www.luciancroitoru.ro pe 17 mai 2016
Un efect larg anticipat al unui eventual Brexit este deprecierea lirei, sub influența vânzărilor pe care le vor face gospodăriile și firmele interne, cât și străinii. Deprecierea ar putea determina măcar unul dintre alte doua efecte: creșterea cererii agregate și creșterea inflației în Regatul Unit.
Aceste trei evoluții posibile au generat deja și vor mai genera măsuri de politică monetară. Pentru a face față ieșirilor de monedă străină, Banca Angliei (BOE) a și stabilit câteva ședințe excepționale de furnizare a lichidității către bănci, cu puțin înainte și după 23 iunie (Cadman, 2015). Nu va fi o problemă pentru BOE să furnizeze lichiditatea din moment ce ea are deja deschise linii de finanțare cu celelate bănci centrale mari. Cele mai multe estimări privind deprecierea nominală a lirei după Brexit au de obicei două cifre, ceea ce înseamnă relativ mult dacă se are în vedere și deprecierea înregistrată deja în legătură cu ideea de Brexit.
Alte măsuri de politică monetară și financiară vor fi generate ca răspuns la impactul deprecierii lirei asupra creșterii economice (în sensul accelerării, prin stimularea exporturilor, și în sensul temperării, prin scăderea încrederii consumatorilor și investitorilor și prin efectul de avuție) și asupra accelerării inflației.
Rezultatele pot fi mixte. Dacă încrederea nu se deteriorează, ceea ce este puțin probabil, atunci britanicii vor avea un efect moderat asupra accelerării inflației și o stimulare a creșterii economice, pe ruta exporturilor. Este cazul cel mai bun pentru Regatul Unit.
Totuși, dacă încrederea investitorilor se deteriorează, atunci s-ar putea să apară stagflația, luată în calcul de BOE încă din primăvară. Acesta ar fi cel mai rău rezultat pe termen scurt al unui eventual Brexit, deoarece o creștere a dobânzilor pentru a reduce inflația ar diminua creșterea economică. Va fi o decizie dificilă și, probabil, nu va fi luată în grabă. Oricum, deteriorarea încrederii ar putea duce la creșterea primei de risc și, astfel, a ratelor dobânzii, inclusiv pe piața imobiliară, care este încă în boom. În sens invers, ar putea însă acționa reducerea cerințelor de capital (Giles, 2016) care în contextul noilor reglementări pot fi ajustate anticiclic.
Dincolo de evoluții ce rezultă din logica economică, precum cele prezentate mai sus, familiare macroeconomiștilor și larg discutate în presă, în special în cea britanică, pot apărea însă efecte din logica echilibrelor politice. Nu este exclus ca Londra să piardă rolul de principală casă de clearing a Europei, dacă, așa cum anticipează Lemoine (2016) de la Edmond de Rothschild, indiferent de vot, Consiliul European va redeschide la Curtea Europeană de Justiție problema localizării caselor de clearing ale tranzacțiilor în euro în zona monetară. Ce ar fi în acest caz o pierdere pentru Regatul Unit s-ar putea reflecta într-o influență favorabilă asupra creșterii economice a zonei euro.
Totuși, zona euro și UE ar aputea avea și ele de pierdut. Regatul Unit este cea mai dinamică economie dezvoltată a Uniunii Europene, astfel că un eventual Brexit ar fi urmat de scăderea ritmului mediu de creștere economică în uniunea monetară. Dar, lăsând la o parte perspectiva pe termen scurt, creșterea conomică a zonei euro, și chiar a întregii UE, va avea de suferit pe termen lung. Pe termen lung, politicile din UE ar putea fi încărcate cu mai multă birocrație odată ce Regatul Unit nu va mai fi parte a Uniunii. Iar acest cost, greu de estimat, va atârna probabil mai greu decât toate celelalte posibile câștiguri.
Mai mult, tendința de a da politicienilor rolul central în administrarea economiilor, și nu piețelor, este mai mare în UE, comparativ cu Regatul Unit. Un eventual Brexit va reduce șansa ca piețele financiare să primească rolul central în administrarea economiei în cadrul UE, astfel lăsând mai mult loc pentru reglementări sufocante. Dacă avem în vedere că, pe termen lung, mai mult liberalism este necesar pentru creșterea competitivității și a nivelului de trai, atunci Brexitul ar putea fi o pierdere netă pentru UE chiar dacă la prima vedere pare altfel. Eu cred că celelalte țări UE și Regatul Unit ar face față mai bine competiției internaționale împreună, decât separat.
În sfârșit, dar nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că nimeni nu poate anicipa efectele de contagiune. Dacă cea mai dinamică economie dezvoltată a UE pleacă, este posibil ca alte țări ale UE, în care o parte însemnată a publicului și a politicienilor cred că au de suferit din cauza politicilor de la ”centru”, să ia în considerare ideea propriului exit. Pentru a vedea că este prea mare pentru a fi suportat, acest cost nu ar trebui evaluat numai în logica efectelor economice pe termen scurt, ci și în logica mai largă a climatului geo-politic complicat din Europa.
În acest context, estimarea că efectele directe asupra României vor fi relativ mici nu liniștește cu nimic. E adevărat, Regatul Unit nu este printre primele cinci destinații de export ale României și nici printre primele cinci țări de origine a importurilor. Din acest motiv, o scădere a activității pe termen relativ scurt în Regatul Unit după un eventual Brexit nu ar afecta semnificativ cererea de importuri din România. Deprecierea lirei ar putea crește exporturile britanice în România, care în 2015 nu au depășit 1,6 miliarde de euro. Dacă ne-am opri cu evaluarea consecințelor aici, viziunea noastră ar fi miop-contabilă.
Pentru noi, românii, cele mai dureroase efecte ar fi cele indirecte, ce ar putea apărea dintr-o destrămare a UE dacă, așa cum am subliniat, ar apărea contagiunea în contextul geo-politic de acum. Un astfel de scenariu ar fi un dezastru.
Presupunând cu speranță că riscul de contagiune și destrămare a Uniunii nu se materializează, pierderile pentru România ar veni mai ales din perspectiva atitudinii față de rolul piețelor în administrarea economiei. În România există deja o aversiune față de piețe și o susținere largă în favoarea unui rol crescut al statului în economie. În opinia mea, o eventuală părăsire a UE de către Regatul Unit ne-ar reduce și mai mult forța de a schimba această atitudine păguboasă a publicului românesc.
Bibliografie
Cadman, Emily (2016), „Carney defends Bank’s stance on Brexit”, Financial Times, April 19
Giles, Chris (2016), „Bank of England busy preparing for Brexit vote”, Financial Times, May 1
Mathilde Lemoine, (2016) „Regardless of the outcome of the Brexit referendum, the euro area will come out ahead”, http://www.edmond-de-rothschild.com/site/hong-kong/en/news/group/6226-brexit-the-euro-area-will-come-out-ahead-mathilde-lemoine (April 13)