Dacă vedeți că a scăzut productivitatea totală a factorilor în România să nu credeți că aceasta se întâmplă pentru că a fost adus aici de către străini un capital de o calitate scăzută. Calitatea capitalului adus după 1989 este cu mult mai bună decât cea a capitalului înlocuit, indiferent de forma capitalului.

Productivitatea totală a factorilor, care în engleză se numește „total factor productivity” (TFP) sau „multifactor productivity” reflectă într-o funcție de producție de tip Cobb-Douglas orice alt factor care este distinct de volumul capitalului și al forței de muncă.

Desigur, există o legătură între calitatea capitalului și TFP. Totuși, TFP nu reflectă în primul rând calitatea capitalului. La aceeași calitate a capitalului și a forței de muncă, presupunând că acestea ar avea aceleași elasticități, TFP poate fi foarte diferită între țări. Diferențe semnificative ar veni de la mulți alți factori. De exemplu, diferențe ar veni, în mare măsură, de la integritatea diferită a guvernelor și de la claritatea diferită a drepturilor de proprietate.

Nu am date pentru a face o corelație direct între TFP, pe de o parte, și drepturile de proprietate sau integritatea guvernelor, pe de altă parte. Totuși, o sugestie despre influența acestor doi factori poate fi obținută studiind corelațiile dintre productivitatea măsurată ca PIB/capita, pe de o parte, și integritatea guvernelor sau calitatea drepturilor de proprietate, pe de altă parte.

În figurile de mai jos se vede că există o bună corelație între PIB/capita și integritatea guvernelor sau calitatea drepturilor de proprietate. Cu cât este mai mare integritatea guvernelor sau mai clare sunt drepturile de proprietate, cu atât este mai înaltă productivitatea măsurată ca PIB/capita. În cele două figuri pe care le prezint, România este evidențiată prin culoarea roșie.

Importanța acestor doi factori a subliniat-o foarte bine Alan Greenspan (The Age of Turbulence: Adventures in a New World, The Penguin Press, New York, 2007):

„În experiența mea, cea mai importantă este natura domniei legii. .(..) A fi avut, pentru mai mult de două secole o protecție neegalată a drepturilor individuale, și în special a drepturilor de proprietate, pentru toți participanții din economia noastră, atât nativi cât și emigranți, este un contributor profund important la cutezanța și prosperitatea noastră…Principiul libertății individuale atinge o coardă culturală sensibilă în America: credința încorporată în Constituția noastră a egalității de bază a tuturor cetățenilor în fața legii” (p. 468).

“…pentru orice cultură și nivel de educație date, cu cît mai mare este libertatea de a concura și mai puternică domnia legii, cu atât mai mare este bogăția materială produsă.” (p. 504).

“În fapt, un motiv major pentru care ele (țările în curs de dezvoltare – nn.) rămân < < în curs de dezvoltare>> este slaba lor sprijinire pe aplicarea drepturilor de proprietate” (p. 389).

“Succesul unei prognoze economice  de cinci și zece ani depinde atât de mult de prognoza gradului de domnie a legii cât depinde și de econometria  noastră cea mai sofisticată” (p 504).

În concluzie, nu calitatea capitalului este neapărat cauza scăderii productivității totale a factorilor de producție. Capitalul este permanent modernizat, sub presiunea concurenței. Treaba aceasta o face piața, în mod cert. Ceea ce avem noi de făcut este să luptăm pentru a clarifica drepturile de proprietate și a crește integritatea guvernelor. Pentru aceasta trebuie să construim instituții (înțelese ca reguli, juridice sau morale) solide. Aceasta este cea mai importantă și, în același timp, cea mai dificilă misiune, deoarece cultura instituțiilor, după cum am văzut foarte bine, nu se poate importa. Numai așa vom obține o separare suficientă între puterea economică și puterea politică, separație care în prezent nu numai că este redusă, dar este și în scădere.