Am citit că șeful FSB-ului ar fi spus că decizia de invadare a Ucrainei s-ar fi bazat pe „o analiză profundă a tiparelor istorice” și că „Cea mai mică întârziere în ceea ce privește regimul deschis rusofob, corupt-oligarhic de la Kiev s-ar transforma într-o mare tragedie în viitorul apropiat” (Hotnews).

Karl Popper definește istoricismul în „The Poverty of Historicism” ca „an approach to the social sciences which assumes that historical prediction is their primary aim, and which assumes that this aim is attainable by discovering the ‘rhythms’ or the ‘patterns’, the ‘laws’ or the ‘trends’ that underlie the evolution of history”. Prin aceasta, Popper spune că este o eroare să încerci să descoperi legi de evoluție în societate care duc cu necesitate la un anumit rezultat. Cu alte cuvinte, nu poți, într-o societate care evoluează, să descoperi și să aplici legi ca în științele naturii.

Dacă, totuși, metoda din fizică se aplică pentru ansamblul societății, ea este garanția dezastrului.

Afirmația că decizia invadării Ucrainei s-a bazat pe „o analiză profundă a tiparelor istorice” înseamnă că s-a identificat un tipar, o formulă, în care s-au introdus valori pentru variabilele care determină variabila rezultat. Ca și când, de exemplu, în formula sapațiul (s) este egal cu viteza (v) înmulțită cu timpul (t), dacă știu valori pentru v și t, atunci știu ce valoare are s. La nivelul societății, asta nu merge. Nu merge nici dacă relația nu este deterministă în sens clasic, ci este stohastică.

Analizați acum afirmația șefului FSB, și anume că „cea mai mică întârziere…s-ar transforma într-o mare tragedie în viitorul apropiat”. Observați omniștiența implicată referitor la relația cu timpul: o mică întârziere ar fi dus la un rezultat total diferit. Observați că utilizarea improprie a metodei din fizică în societate a generat predicția eronată că războiul este singurul răspuns la o necesitate identificată ca fiind imediată.

Probabil că „tiparele istorice” au arătat și că tipul de reacție la un război va fi similar cu cel din trecut, ceea ce, din nou, a fost o predicție greșită, dacă avem în vedere determinarea Ucrainei de a se apăra și coeziunea statelor care o ajută. Determinarea și coeziunea au fost fie circumstanțe necunoscute agresorilor sau subestimate de aceștia, fie consecințe neintenționate. Oricum ar fi, ele sunt acele elemente care garantează că nu poți descoperi și aplica în societate același tip de legi ca în științele fizicii.

Este o eroare gravă să se împrumute metode din fizică pentru a obține rezultate în procese sociale. Dacă este ceva ce nu funcționează într-o societate, adică într-un organism social, este clauza caeteris paribus, care funcționează în științele fizicii.

Din declarațiile citate ale șefului FSB pare că aceste erori au fost făcute în decizia de a începe războiul din Ucraina. De fapt, așa cum spune profesorul de istorie Stephen Kotkin, de la Princeton University, „războiul este de obicei o greșeală de calcul” („war usually is a miscalculation”), în sensul unei erori de judecată.

Nu vreau să insist, dar așa cum au spus-o magistral Popper, Hayek, Mises, aplicarea metodelor din științele exacte în științele sociale este o eroare. Probabil că mulți acceptă cu ușurință această concluzie atunci când exemplele se referă la obiective maligne, cum este războiul.

Dar, concluzia este valabilă și atunci când istoricismul și raționalism-constructivismul sunt aplicate pentru a imagina scopuri nobile pentru ansamblul societății. Din păcate, sunt foarte mulți decidenți care cred în valabilitatea aplicării metodelor din fizică pentru a iniția și controla modificări economice și sociale, deși sunt foarte multe exemple tragice care dovedesc invaliditatea unei astfel de abordări.