Am analizat începând din 1990 încoace discursul economic al elitei noastre. Îmi dau seama că mulți politicieni ajunși decidenți de politică economică nu își înțeleg nici țara, nici timpurile.

Referitor la țară, ei promovează un discurs anti occidental și, mai ales, împotriva economiei de piață. Nu au înțeles-o pe aceasta din urmă și, de aceea, nici nu o pot accepta, respingând-o de plano.

Legat de timpurile pe care le trăim, ei sunt prociclici în mod nenatural: promovează ideologia etatist-populistă, care este noua gripă politică la nivel mondial. Bazat pe experiența pe care o au în comunism, acești oameni ar trebui să fie vârf de lance împotriva acestei pandemii, căci ei, și nu cei din țările dezvoltate ale Occidentului au trăit cu ideile păguboase ale egalitarismului. Ei ar trebui să le explice celor din Occident că acesta este un „Road to Perdition.” Ce fac ei în schimb? Ne tot explică cum ne merge nouă rău din cauza altora (Soros, multinaționale, „agenturili” etc). Dacă nu ar fi toate acestea din urmă, ce bine am progresa noi.