O bazaconie marxistă

În data de 15 februarie 2020 am postat pe facebook un text pe care îl redau mai jos și care purta titlul acestui articol. Nu aș fi scris pe blog despre acea postare dacă nu aș fi observat că a generat foarte multe comentarii din care am dedus câteva idei care ar putea fi de interes mai larg pentru că le-am întâlnit și în alte ocazii și care ar putea fi începutul unui trend îngrijorător:

  • Mulți comentatori nu pun preț pe argumente, ci își promovează convingerile, fără o judecată critică ; O foarte mare parte dintre comentatori postaseră comentarii în care în loc să aducă argumente, mă criticau și mă jigneau pentru că, citind diverse studii făcute de specialiști, ajunsesem la concluzia diferită de convingerea lor, că încălzirea globală este mai degrabă un fenomen care nu își are cauza principală în activitatea umană;
  • (ii) Intoleranța față de libertatea de expresie ia amploare și este asociată cu sugerarea de forme punitive. De exemplu, referitor la punitivitate, un comentator a scris pe pagina personală de facebook că ar trebui să fiu concediat de la BNR pentru ideile mele.
  • (iii) Mulți comentatori nu reușesc să înțeleagă ceea ce citesc sau, dacă înțeleg, aleg să mimeze că nu înțeleg pentru a promova fake news. Foarte mulți nu au reușit să înțeleagă mesajul cheie al postării sau au mimat această neînțelegere, și anume că, în viziunea mea, ideea de a implica banca centrală în lupta cu poluarea prin extinderea numărului de obiective cu această sarcină este de inspirație marxistă. Ea conține implicit ideea că societatea capitalistă nu ar putea inova suficient în această privință, adică nu ar putea găsi la timp soluții tehnice și financiare, luate împreună, de a proteja mediul înconjurător fără a stabili un obiectiv în acest scop pentru banca centrală. M-a surprins cât de mulți mi-au atribuit, în locul acestei idei, ideea că aș susține că încălzire globală sau poluarea ar fi mai degrabă niște exagerări, nu fenomene reale. Există sau pot exista în cantități suficiente alte instrumente de politică, în afara băncii centrale, care pot fi utilizate cu succes pentru a proteja mediul înconjurător.

Redau mai jos postarea inițială și răspunsurile pe care le-am dat eu. Fac acest gest și cu speranța că el oferă un element de confort pentru cei care au auzit discutându-se despre postarea mea și ar vrea să se lămurească despre cea ce am spus fără a fi nevoiți să caute în arhiva mult mai stufoasă a contului meu de facebook.

POSTAREA INIȚIALĂ

„Bazaconia la care mă refer pornește de la ipoteza (arogantă, cred eu) că omul poate produce încălzirea globală. Ipoteza este foarte controversată în lumea celor care se ocupă de domeniu. Nu sunt specialist, dar din ce studii am citit eu, înclin să cred că încălzirea globală nu ni se datorează nici pe departe. Oricum, rămâne problema poluării. Aici apare bazaconia propriuzisă: băncile centrale ar trebui să se implice în combaterea poluării și a efectelor negative ale schimbărilor de climă.

Iată un citat din Ronald Reagan referitor la poluare:

„Approximately 80% of our air pollution stems from hydrocarbons released by vegetation, so let’s not go overboard in setting and enforcing tough emission standards from man-made sources”.

Or fi știind acest lucru zeloșii care propun includerea printre obiectivele băncilor centrale și obiective referitoare la mediul înconjurător și la schimbările climaterice?

Sigur că știu! Ce mai știu ei și nu spun este că o cale sigură de a reduce de facto independența băncii centrale este să îi impui mai multe obiective. Cu cât are banca centrală mai multe obiective pe lângă cel referitor la stabilitatea prețurilor, cu atât va fi mai ușor pentru politicieni să-i reducă sau chiar să-i elimine independența.

În plus, banca centrală ar trebui să facă politică industrială, adică să selecteze industriile de la care va cumpăra bonduri verzi în anumite perioade.

Numărul bazaconiilor marxiste, noi sau reînviate, este în creștere și poluează puternic de tot mintea omului. Poate în combaterea acestei poluări ar trebui să aibă banca centrală un rol mai mare.”

PRIMUL MEU COMENTARIU:

Foarte multe dintre comentarii dovedesc că autorii lor nu au înțeles că referirea mea la marxism nu privește idea încălzirii globale. Nu am spus că aceasta este o idee marxistă. Am spus doar că, în cazul în care încălzirea globală este un fenomen real (prin anii 1970, oamenii de știință vorbeau, din contră, chiar de o glaciațiune), nu cred că acțiunea umană este cauza sa reală și, în mod cert, cea unanim recunoscută. Cu alte cuvinte am spus că atunci când muncesc pentru a-și crește nivelul de trai, oamenii nu  produc, ca o consecință inevitabilă încălzirea globală, care în linie cu unele studii ar putea avea cauze principale în activitatea solară, în mișcarea de precesie, în modificarea înclinației axei pământului și în unele fenomene naturale de pe pământ.

Ideea centrală a postării mele este aceea că introducerea de obiective referitoare la combaterea încălzirii globale sau a poluării printre obiectivele politicii monetare este o idee de inspirație marxistă, care va avea consecințe asupra independenței băncilor centrale, inclusiv transformarea acestora  în instrument de politică industrială.  

Cei care au eșuat să înțeleagă idea centrală a postării mele par convinși că încălzirea globală este produsă de om și nu pot accepta că ar putea fi și alte cauze. Trebuie să le spun că oamenii nu au acces direct la fenomenul încălzirii globale, ci doar un acces intermediat de teorii concurente, care susțin puncte de vedere diferite. Jignirile pe care mi le-au adus nu țin loc de argumente științifice în favoarea vreunei teorii îmbrățisată orbește, chiar dacă teoria respectivă este cea mai la modă sau cea mai populară. Votul nu este criteriu de adevăr.

Cei care susțin folosirea politicii monetare pentru rezolvarea problemelor de mediu nu cred în capacitatea omului de a continua progresul tehnologic, dar cred în capacitatea oamenilor de a produce inginerii sociale. De exemplu, capitolul intitulat „Tehnologia și limitele creșterii” din raportul către Clubul de la Roma intitulat „Limitele creșterii”, este precedat de următorul citat din John Stuart Mill: „Towards what ultimate point is society tending by its industrial progress? When the progress ceases, in what condition are we to expect that it will leave mankind?”

Cunoașterea noastră limitată referitoare la circumstanțele particulare care acompaniază deciziile noastre nu ne permite să luăm măsuri care ar putea produce mai mult rău decât bine. Din această perspectivă, cred că introducerea de obiective referitoare la mediul înconjurător printre obiectivele politicii monetare nu ar putea ajuta la rezolvarea problemelor de mediu, dar ar putea creea alte probleme, cum ar fi inflația.

Domnul Mihai Apostolescu în comentariul său la postarea mea ne dă și acest citat din Margaret Thatcher, foarte binevenit: „Global warming provides a marvelous excuse for global socialism”. Socialismul este o inginerie socială care nu a adus nimic bun. Nu a putut aduce nimic bun pentru că nu putea să inoveze. Iar inovația a dispărut în socialism pentru că în locul concurenței a fost introdus planul centralizat, conceput de un grup de oameni care credeau că pot avea cunoașterea tuturor circumstanțelor particulare, ceea ce este imposibil. Capitalismul inovează pentru că permite concurența. El va găsi soluțiile optime pentru a reduce poluarea prin progres tehnologic în timp ce va permite și continuarea creșterii economice.

În acest proces social, ideea că omul nu poate cunoaște cicumstanțele care acompaniază deciziile sale ar trebui să ghideze permanent gândire noastră și să înțelegem că același principiu se aplică și grupurilor de oameni, inclusiv partidelor politice, guvernelor, palamentelor etc. Acest principiu al cunoașterii limitate a circumstanțelor particulare ar trebui să fie permanent treaz în mintea noastră, pentru a împiedica transformarea unor probleme sau a ceea ce este larg perceput ca probleme în motive extraordinare pentru noi inginerii sociale. Hayek spunea că „’Emergencies’ have always been the pretext on which the safeguards of individual liberty have been eroded”.

AL DOILEA COMENTARIU AL MEU:

Excelent comentariul domnului Cr Cristian, care a înțeles corect ce am spus și care are o optică perfect concordantă cu o societate deschisă. Dumneavoastră domnule Dohotaru, din păcate, nu ați putut înțelege care este „bazaconia marxistă”. Nu, nu am spus și nici nu cred că – citez din ce imi atribuiți nemeritat –  <schimbarea climatică declanșată de oameni este „o bazaconie marxistă”>. Nu, nu am spus acest lucru.

În locul dumneavoastră aș fi foarte atent cu afirmații prin care mă acuzați că – vă citez din nou –  „Capitaliști pur sânge precum Croitoru vor business as usual în continuare, iar astfel de poziționări din funcții respectabile trebuie respinse drept ceea ce sunt de fapt: extrema dreaptă.” În primul rând pentru că se vede că nu înțelegeți conținutul conceptului „extrema dreaptă”, care este asociat cu fascism, nazism, supremație rasială. În al doilea rând, pentru că, pentru acuzatii de genul acesta, ati putea fi dat oricand in judecata.

Vă fac favoarea de a vă informa că la BNR nu s-a instituit cenzura, ci dimpotrivă, se cultivă libertatea de expresie, se stimulează dialogul, toleranța, deschiderea față de idei noi etc. De aceea, vă asigur că nici cei mai mari adversari ai mei în planul ideilor, de aici din BNR, nu vor înțelege instinctul dumneavoastră de a cere să fiu dat afară. Dimpotrivă, acești adversari, care în mod firec există, înțeleg foarte bine că au nevoie de mine în menținerea unui dialog productiv și spre beneficiul instituției și societății, așa cum și eu am nevoie de acești adversari în planul ideilor din același motiv comun cu al lor: un dialog echilibrat și productiv. În concluzie, aici s-a înțeles că pot fi angajat la BNR și, totuși, să am libertatea de a-mi exprima opiniile.

În fine, prin afirmația dumneavoastră că – sunt nevoit să vă citez a treia oară – „Nici până azi nu am primit un răspuns oficial din partea BNR, în ciuda deschiderii inițiale, probabil blocată de oameni ca Croitoru” – dovediți că nu înțelegeți procesul decisional din BNR. Eu nu aș putea, căci aici se urmează proceduri, să împiedic pe cineva să vă răspundă. Mai mult, nici nu aș dori să împiedic acest lucru. Din postarea dumneavoastră se înțelege însă că, dacă ați putea, m-ați da afară de la BNR pentru opiniile mele. Mi-e greu să înțeleg de ce nu puteți accepta că BNR și libertatea de opinie sunt perfect compatibile.